just a post

nu mai am multe de spus...pe blog.
nu pot sa nu iau in considerare cat de greu este pentru unele persoane sa se exprime sau sa fie ele insele.

am vrut sa adaug mai multe articole pana acum, (si exista un dar)....dar nu m-am putut concentra sa imi asez ideeile intr-o ordine placuta.

acum imi place sa citesc alte bloguri, si sa incerc sa ma relaxez un pic, sa pot sa ma gandesc din nou la lucruri pozitive.

numai urari de bine tuturor.

multe....si nimic...

mai trece un an...rapid...fara pauze lungi... si fara...semnificatii..

sa fie vina mea....ca nu l-am simtit...sa fie vina mea ca nu l-am trait cum trebuie?...

dar sincer ...cum mi l-am propus asa l-am avut...un an fara nimic special.

fara obiectiv si scop...si clar...a trecut cum a venit...imediat..

dar, vreau sa spun ca 2011, nu mai poate trece asa...vreau la sfarsitul lui sa fiu multumita de mine, prin ce am facut, prin ce amintiri am creat.

este un lucru insa pe care mi l-as dori sters...si cat as vrea sa fie altfel...dar viata nu e mereu cum vrei tu...sa stii sa raspunzi potrivit la evenimentele din viata ta ...e o arta...

fii si tu artist si lasa in spate ceva....eu vreau sa am pe cine invata...si mai ales ce :)

suflet...

daca in momentele cand ai nevoie simti ca nu esti singur, nu mai ai puterea sa mai ceri altceva... e coplesitor sentimentul de caldura sufleteasca oferit - pare mai mult decat meriti si nu aveai curaj sa ceri.

negru

sunt momente in viata cand reactionam exact cum nu vrem....cand trebuie sa gandim matur si nu o facem. Dar, evident ca nu te mai gandesti ca tu gresesti, ca celalalt are dreptate, ca gesturile tale si comportamentul sunt inexplicabile, ca nu accepti critici si nici explicatii. Cine nu greseste? important e sa iti revii dupa, sa nu ramai in ignoranta ta, sa depasesti gandirea limitata, sa iti deschizi putin orizontul.

e bine cand ai multa activitate. trece altfel timpul si pierzi gandurile nebunesti pe drum, le ratacesti in urma ta , ca nu pot tine pasul...

dar...orele tarzii in noapte pot fi un bun "povatuitor".

!

sunt cea mai importanta doar pentru mine.

iubirea mea

nu este mai usor sa cunosti persoana de langa tine? sa ii sti gandurile, sa i le completezi cu ale tale, sa te lasi mangaiata de gesturi....

sau e de ajuns sa accepti ca exista o parte din viata acelei persoane pe care nu trebuie sa o cunosti?
cum poti altfel sa intelegi framantarile inimi, neastamparul fiintei, gandurile fruntii si incordarile sale, cum sa linistesti visul zmuciumat in miez de noapte, cum sa sorbi cuvintele dulci din ziua toata, cum atfel sa rezisti rautatilor toate din tine si din altii....mi se pare un pic fantastic sa te multumesti cu o privire si o mangaiere de revedere....mi se pare chiar nepotrivit.

sunt de parere ca nu ne cunostem nici pe noi, dara pe altcineva. totusi, incercand sa cunosti pe altcine, iti dai seama de limitele tale, de defecte, de ce poti oferi si cat esti pregatit sa primesti pt ca asta e legea firii...sa fii in completare altcuiva, a acelui suflet pereche si cum altfel sa stii, sa te linistesti si opri din cautari daca nu cunosti ambalajul si nu poti dezveli continutul.

oare ...nu isi doresc toti sa isi stranga odorul in brate si sa strige plangand: "comoara mea.."

noiembrie...

zilele astea nu au fost tocmai pline de vesti bune...
si nici weekend-uri foarte relaxante nu am avut...
chiar ma gandeam de dimineata la mine...asa putin...
si mi-e dor un pic de anii trecuti, dar asta nu inseamna ca nu ii pot aduce inapoi...am cam uitat cum era pentru ca m-am luat cu altele gresite si...am uitat de mine.

am uitat sa fiu cum imi place si am devenit putin din ceva despre care radeam odata si uram...Da, asa e, oamenii se mai schimba,continuu, in bine sau in rau- rand pe rand.
mi s-a intamplat intr-o seara sa-mi poposeasca in minte niste imagini a unor momente, niste amintiri superbe si...nu ca le-am regretat, dar am avut un sentiment ciudat, de neputinta- un fel de "a fost odata", dar...e gresit..si am gresit..mereu poate fi cum vrem...mi-am revenit.

cat e de ciudata viata asta...nimic nu merita sacrificii si totusi le facem cu o speranta, pentru ceva...dar sacrificiile de care se vorbeste atat, peste tot, de fiecare,sunt o consecinta a prezentului (din pacate).
in spatele fiecarei actiuni a noastre sta o speranta, o idee, un gand. sa poti sa faci ceva in fiecare zi care sa nu te limiteze, ca suflet, e mare lucru si intr-un timp am lasat deoparte lucruri care contau pentru mine si persoane.

i'm back...acelasi EU, dar o forma a lui pe care o ador si dulcea nepasare naiva.

si manipularea e o arta, clar.