vineri, 10 aprilie 2009

greii de multumit...


cred ca sunt persoane greu de multumit in jurul fiecaruia dintre noi...pot fi persoane dragi noua, sau la servici, la facultate etc., dar de fiecare data pe mine ma obosesc si simt nevoia de o pauza de langa ei.bine acum, sunt ei greu de multumit, dar de ce? nu gasesc realitatea destul de permeabila cat sa-si strecoare idei in favoarea lor? sau poate, din prea putina adaptabilitatea gasesc ca ei au ceva ce nu au ceilalti, ceva peste sau sub? sau tot ei cred li se cuvine dreptul de a cere mai mult?
nush sigur. dar ce stiu e ca si mie mi-e greu sa-i multumesc si obosesc incercand si as vrea sa le aflu gradul de entuziasm si de placere interioara proprie in momentul cand sunt multumiti, sa stiu macar daca merita efortul cand imi doresc cu adevarat sa-i vad multumiti.....
si stiu ca am incercat de atatea ori....la n persoane, cerandu-mi mai mult, fortandu-ma mai mult,daruind mai mult din partea mea.....si nu stiu acum daca au ramas multumiti.....sa fiu si eu mutumita cand fac "bilantul" meu personal.

3 comentarii:

  1. Am cunoscut şi eu persoane care strâmbau tot timpul din nas, dacă pot spune aşa. Şi nu pentru că erau afectate de criza mondială sau de duşmanii din jurul lor. Pur şi simplu nu simţeau că trăiesc, nu ştiau să trăiască, se cunsumau ca nişte lumânări. Trist este că nici nu încercau să iasă din această stare, iar dacă încercai să îi scoţi erai considerat un "răufăcător" care le strică... traiul. Alături de astfel de oameni mi se face... frig.

    RăspundețiȘtergere
  2. frig....ce bine e spus...si stiu ca au nevoie de noi...de "caldura" noastra, dar e ca si cum ai scoate bujorii in miez de iarna afara...si iarna are nevoie de frumusetea lor si de culoare, dar ei, bujorii nu se multumesc cu atat cand stiu cat de anormala e schimbarea....!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am revenit cu drag şi am recitit gândurile tale. Îmi păstrez părerea de acum câteva zile - sunt oameni care parcă fug de liniştea lor interioară. Sunt roşi continuu pe dinăuntru, sunt măcinaţi... E trist. Mă întreb câte sacrificii ar trebui să facă un om bine intenţionat pentru a le demonstra că un zâmbet chiar nu costă absolut nimic?!

    RăspundețiȘtergere