nu este mai usor sa cunosti persoana de langa tine? sa ii sti gandurile, sa i le completezi cu ale tale, sa te lasi mangaiata de gesturi....
sau e de ajuns sa accepti ca exista o parte din viata acelei persoane pe care nu trebuie sa o cunosti?
cum poti altfel sa intelegi framantarile inimi, neastamparul fiintei, gandurile fruntii si incordarile sale, cum sa linistesti visul zmuciumat in miez de noapte, cum sa sorbi cuvintele dulci din ziua toata, cum atfel sa rezisti rautatilor toate din tine si din altii....mi se pare un pic fantastic sa te multumesti cu o privire si o mangaiere de revedere....mi se pare chiar nepotrivit.
sunt de parere ca nu ne cunostem nici pe noi, dara pe altcineva. totusi, incercand sa cunosti pe altcine, iti dai seama de limitele tale, de defecte, de ce poti oferi si cat esti pregatit sa primesti pt ca asta e legea firii...sa fii in completare altcuiva, a acelui suflet pereche si cum altfel sa stii, sa te linistesti si opri din cautari daca nu cunosti ambalajul si nu poti dezveli continutul.
oare ...nu isi doresc toti sa isi stranga odorul in brate si sa strige plangand: "comoara mea.."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu