noiembrie...

zilele astea nu au fost tocmai pline de vesti bune...
si nici weekend-uri foarte relaxante nu am avut...
chiar ma gandeam de dimineata la mine...asa putin...
si mi-e dor un pic de anii trecuti, dar asta nu inseamna ca nu ii pot aduce inapoi...am cam uitat cum era pentru ca m-am luat cu altele gresite si...am uitat de mine.

am uitat sa fiu cum imi place si am devenit putin din ceva despre care radeam odata si uram...Da, asa e, oamenii se mai schimba,continuu, in bine sau in rau- rand pe rand.
mi s-a intamplat intr-o seara sa-mi poposeasca in minte niste imagini a unor momente, niste amintiri superbe si...nu ca le-am regretat, dar am avut un sentiment ciudat, de neputinta- un fel de "a fost odata", dar...e gresit..si am gresit..mereu poate fi cum vrem...mi-am revenit.

cat e de ciudata viata asta...nimic nu merita sacrificii si totusi le facem cu o speranta, pentru ceva...dar sacrificiile de care se vorbeste atat, peste tot, de fiecare,sunt o consecinta a prezentului (din pacate).
in spatele fiecarei actiuni a noastre sta o speranta, o idee, un gand. sa poti sa faci ceva in fiecare zi care sa nu te limiteze, ca suflet, e mare lucru si intr-un timp am lasat deoparte lucruri care contau pentru mine si persoane.

i'm back...acelasi EU, dar o forma a lui pe care o ador si dulcea nepasare naiva.

si manipularea e o arta, clar.